Catinaccio D`Antermoia, pentru prima oară la peste 3000m

14.07.13

Mă trezesc în refugiul Vajolet, cu o priveliște minunată asupra crestelor aurite de razele soarelui. Răsăritul nu se vede, probabil de mai sus de la refugiul Re Alberto, dar nici nu țineam neapărat. Pentru azi scopul meu este altul: vârful Catinaccio D`Antermoia 3002m.

După experiența de ieri, sunt nerăbdător să ajung la refugiul Passo Principe pentru a întreba dacă traseul de via ferrata este practicabil. Sper să nu găsesc prea multă zăpadă pentru a duce la bun sfârșit traseul stabilit, chiar dacă aveam și un plan de rezervă. Pe traseul nr. 584 în o oră și un sfert sunt la refugiul Principe. Aflu de la cabanier că traseul de via ferrata este practicabil chiar dacă mai sunt și porțiuni cu zăpadă. Încă o cafea și sunt pe drum plin de entuziasm.

Ferrata este de o dificultate medie și începe la câțiva metri de refugiu. Prima parte oferă emoții deosebite, desfășurându-se pe marginea coastei cu vederi spectaculoase asupra refugiului și masivului. Apoi întâlnesc și câteva porțiuni cu zăpada. Iar emoții, dar trec teafăr. Ajung în vârf la 11,30 și completez registrul. Sunt a treia persoană din acea zi. Nu ar fi rău ca și pe vârfurile din România să se afle un asemenea registru unde fiecare își transmite emoțiile, poate scrie citate sau pur și simplu semna condica. Am citit fraze frumoase, pe viitor poate îmi amintesc să-mi și notez.

Pateul Bucegi pe care l-am savurat pentru prânz îmi amintește să scot și stegulețul României. Zâmbesc, ce combinație!mănânc pateu Bucegi în Dolomiti și îmi amintesc de tura pe vârful Omu în teniși, șorturi și tricou.

Las vârful în urmă și încep coborârea, neștiind ce mă așteaptă. La terminarea cablurilor ajung într-o vale acoperită de zăpadă, înconjurată de munți. Hotărăsc să nu mă abat de la traseul planificat și după ce mă consult cu alți excursioniști urc prin zăpadă până la Passo di Laussa 2700m.

Urc și cobor alți doi munți, uneori prin zăpadă până la Passo delle Scalette 2348m. De aici începe ”Sentiero Attrezzato delle Scalette” un traseu ceva mai ușor decât via ferrata, teoretic. Mie, ca dificultate mi s-a părut un traseu de via ferrata, lipsit aproape în totalitate de cabluri. Am întâlnit doar două porțiuni de câțiva metri. De obicei via ferrata e recomandat să se facă în urcare doar că eu a trebuit să o fac în coborâre. La fiecare pas simțeam o durere cumplită la ambii genunchi. Se pare că chilometrii celor două zile i-au adus la extrem. Pe o cărare prin pădure ajung în sfârșit la refugiul Gardeccia. Privesc în urmă la vârfurile înalte și nu îmi vine să cred cât am mai umblat în cele două zile. Satisfacția interioară e indescscriptibilă.

Traseu ziua 2: (traseu ziua 1 aici)

Rif. Vajolet 2243m – Rif. Passo Principe 2559m – Vârful Catinaccio D`Antermoia 3002m – Passo di Laussa 2700m – Passo delle Scalette 2348 – Rif. Gardeccia 1949m